ÎPS dr. Irineu Popa, „Cu adevărat, mare este taina credinței” (I Tim. 3, 16)

Conferința inaugurală a Colocviului Național de la Tismana (15-17 Mai 2015)

Cultură și spiritualitate în opera părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei

 „Cu adevărat, mare este taina credinței” (I Tim. 3, 16)

„Cu adevărat, mare este taina credinței”, revelată nouă în însăși Persoana Mântuitorului Iisus Hristos, în Care realitatea cea mai evidentă se unește cu taina cea mai profundă, în Care se întâlnesc și se luminează reciproc cele nearătate și ascunse ale înțelepciunii lui Dumnezeu și cele ascunse ale omului.

În Hristos strălucește în mod desăvârșit memoria Originii, icoana Chipului lui Dumnezeu după care a fost creat omul și în care sunt cuprinse rațiunile întregii creații. Prin jertfa Sa iubitoare, Mântuitorul ne-a arătat calea spre învierea în lumina dragostei lui Dumnezeu. Trupul Său înviat l-a făcut plămada unui nou mod de viață, al vieții veșnice fericite, pe care o pregustăm în taina Sfintei Împărtășanii.

Dumnezeu adevărat și om adevărat, Iisus Hristos ne-a descoperit adevărata noastră origine, care a fost amputată și desfigurată prin păcat, rău și moarte. În condiția actuală a lumii, asistăm la o tot mai pronunțată confuzie în privința valorilor vieții, la o tot mai acută pierdere a simțului spiritual de orientare, care să distingă în amalgamul de senzații, sentimente și gânduri, atât de ades prinse în mrejele răului, chipul vieții veșnice celei adevărate de surogatele și iluziile lunecătoare spre nimicnicie și moarte. Remediul divin ce ne poate, însă, salva din starea de cădere, haos și moarte este Însuși Hristos, Persoana cea mai intimă nouă și cea mai necesară firii noastre.

În zugrăvirile sale mistice, părintele Ghelasie a surprins într-un mod foarte viu, amplu și profund această înrădăcinare, mărturisită de Sfânta Scriptură, a chipului omului în taina Chipului lui Dumnezeu, ce luminează menirea umană în veșnicie. Operă a iubirii și bunătății lui Dumnezeu, lumea se deschide înaintea unei vederi duhovnicești ca icoană a Logosului întrupat, fiecare ființă recăpătându-și demnitatea de creație a lui Dumnezeu, de lucru minunat cuprins în planul divin de transfigurare a lumii întru slava divină, pe care o așteaptă cu înfrigurare și suspine întreaga făptură.

Părintele Ghelasie accentuează  neobosit dimensiunea iconică și liturgică a creației, nevoia stringentă de a recupera o vedere asupra lumii cuprinse în iubirea lui Dumnezeu, luminate de Chipul Lui și angajate într-un dialog viu cu El. Chenoza iubirii desăvârșite a „Mielului lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii”, cheamă din partea noastră o mișcare de răspuns, o respirație a creației în Dumnezeu, acel gest iconic, de care ne vorbea părintele Ghelasie, prin care darul lui Dumnezeu e liturghisit și alipit tainei fără de sfârșit a învierii lui Hristos.

Dumnezeu ne așterne înainte spațiul libertății, ca noi să venim în întâmpinarea purtării Sale de grijă infinit discrete, nesilnice, iubitoare. Libertatea, însă, așa cum arată părintele Ghelasie, are ca o condiție de posibilitate rămânerea noastră în iubirea lui Hristos, pentru că libertatea în forma ei autentică nu se reduce la o simplă alegere, ci presupune actualizarea potențelor propriului chip, cu care ne-a înzestrat Dumnezeu. Tocmai de aceea răul, paradoxal, deși creează iluzia de libertate, o îngrădește drastic, făcând din om un rob al păcatului, legat în lanțurile patimilor. Pe când binele lărgește infinit orizontul libertății, prin valențele sfințeniei și îndumnezeirii, ce se comunică ființei umane aflate în comuniune cu Dumnezeu.

Taina cea din veci ascunsă neamurilor a fost descoperită sfinților lui Dumnezeu (Col. 1, 26), răsturnând logica unei lupte pentru existență în care fiecare se afirmă pe sine în opoziție cu celălalt, și deschizând calea intrării în logica Trupului înviat al lui Hristos, al reciprocei împărtășiri și al împreună-înaintării în adâncul inepuizabil al Tainei divine. Părintele Ghelasie atrage în nenumărate rânduri atenția asupra  acestui fapt fundamental în creștinism, al răsturnării perspectivei antagoniste ce domină actualmente creația, și, concomitent, îmbrățișării perspectivei iconice, liturgice, în care sinele și alteritatea nu se mai războiesc, lăsându-se cuprinse și dumnezeiesc modelate în icoana iubirii Sfintei Treimi.

Mă bucur de continuitatea eforturilor de punere în lumină a scrierilor părintelui Ghelasie și de așezarea lor la loc de cinste în cadrul sfintei noastre tradiții creștin-ortodoxe, ca un far călăuzitor spre slava Sfintei Treimi și dragostea lui Hristos.

Fie ca aceste Colocvii și colecția de Opere Complete ale părintelui Ghelasie, apărută la editura Platytera, și ajunsă, iată, cu volumul „Memoriile Originii”, la cel de-al doisprezecelea volum, să constituie pentru noi toți un imbold spre pășirea în rugul aprins al iubirii de Dumnezeu și de oameni, de care părintele, rafinat gânditor și fierbinte nevoitor, a fost învăluit și în care acum ne cheamă, dintru bucuria Tatălui ceresc.   

Binecuvântarea Sfintei Treimi să se reverse peste noi toți, și fie să ne facem părtași la mângâierea lui Dumnezeu revărsată prin rugăciunile părintelui Ghelasie, cel vrednic de pomenire!

Cu arhierești binecuvântări,

ÎPS dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei