Aparitie editoriala: Parintele Neofit, "Curente Spirituale in Ortodoxie. Specificitati/Personalizari - Reflexii. In Memoriam Ieromonah Ghelasie", Rm.-Valcea, 2013.

Semnalam, cu prilejul pomenirii de zece ani de la mutarea la Domnul a parintelui Ghelasie de la Frasinei, aparitia unei noi lucrari a parintelui Neofit, pe tema curentelor spirituale in Ortodoxie. Autorul nu doar prezinta relevee ale traditiei crestine ortodoxe din diverse unghiuri, ci participa creativ, cu argumente proprii, la dezbaterea actuala, afirmand coerenta, viabilitatea si vitalitatea modelului isihast al traditiei carpatine, avand in centru taina icoanei/chipului si a trupului liturgic de impartasire a creatiei, in Hristos, cu Viata Sfintei Treimi.

Florin Caragiu


"Este de remarcat, în chipul creştinismului Răsăritean, evidenţa existenţei diferenţelor personale atât în rândul sfinţilor, cât şi al curentelor spirituale. După cum este de observat personalizarea acestor curente spirituale, completarea lor simfonică, deosebirea de accent şi dinamica lor inerentă. Receptarea acestor „forme diferite” ţine de o viziune ce se mişcă deopotrivă în diversitatea şi unitatea
întru adevăr, care nu face din diferenţele de accent prilej de contrarietate sau separare, căzând, astfel, pradă unei scheme polare de abordare a realităţii. Existenţa acestor căi, diferite ca accent, impune o delicată şi fină recunoaştere a lor în detaliile ce le caracterizează. Această recunoaştere şi evidenţiere ar putea induce şi exprima o aşezare deschisă şi onestă, în sensul afirmării acestei diversităţi, şi, prin urmare, ar putea evita poziţionările unilaterale şi uniformizante. De altfel, astăzi, poate mai mult decât în trecutul Ortodoxiei, trebuie descoperite, recuperate, actualizate şi evidenţiate aceste curente spirituale, în ceea ce au propriu, devoalând astfel şi anume chipuri ale filiaţiei, ca expresii ale bogăţiei eflorescente a răsăritului creştin. Apropo de raportul între forme vechi şi forme noi, de relaţia între
dinamica lăuntrică Bisericii şi a lumii din „afara ei”, părintele Stăniloae spune, cu referire la Sf. Calinic de la Cernica: „El arată omului de azi cum poate fi Sfânt, fără să renunţe la nici o notă de
sfinţenie autentică creştină, dar şi fără a se simţi străin între oamenii timpului nostru. El ne arată putinţa şi modul de comunicare între sfinţenia de totdeauna şi lumea de azi, cu ideile şi cu nevoile ei. El a arătat că Sfântul nu este un neadaptat în nici o vreme, că e oricând actual, ştie să răspundă necesităţilor din orice timp şi orice timp are necesităţi care se tămăduiesc prin leacurile sfinţeniei. El ne arată pe omul de azi accesibil sfinţeniei şi pe Sfânt deschis vremii de azi, sau vremea de azi deschisă Sfântului. El ne-a descoperit perspectiva pozitivă a Sfântului asupra timpurilor noi, şi ne-a arătat cum pot fi sfinţite îndeletnicirile şi peste tot viaţa omului de azi. (...) El ne e aproape prin modul cum a integrat în sfinţenia trăirii creştine multiplele laturi ale vieţii omului dintr-un timp în care omul e solicitat de preocupări mai multe ca în alte timpuri, dovedindu-se că această viaţă integrală se poate înfăptui cu toată bogăţia ei de activităţi”.

"Specificul isihasmului carpatin: iconic, gestic, personalist, euharistic, evidenţiat de părintele Ghelasie, are şi o evidentă întemeiere teologică şi o clară conturare antropologică, ce îi conferă forţă relaţionară şi mobilitate integratoare aparte din perspectivă eshatologică, descoperind cu tărie o centrare ecleziologică a misticii isihaste, profund identitară şi deopotrivă personalist comunitară. Chipul acestei iconări isihaste, descoperită mirabil de cuviosul Ghelasie al Frăsineiului, moşul-avvă de taină, uimeşte şi surprinde negrăit prin frumuseţea dătătoare de viaţă a iubirii discret şi firesc legănate, pline de regăsirea Împărăţiei... Acasă. Este absolut minunată această profundă articulare mistică teologică ce se descoperă reflectată şi pliată în firescul trăirii creştine în duhul locului".

NEOFIT