marți, 29 noiembrie 2011

Prof. univ. dr. Gheorghe Hurduzeu: "Părintele Ghelasie de la Frăsinei şi Întâlnirea Valorilor în Lumina lui Dumnezeu"


Am căzut sub incidenţa Cuviosului Ghelasie de la Frăsinei când un bun coleg şi prieten de la Academia unde sunt profesor mi-a prezentat o serie de cărţi şi, mai mult decât atât, prin cuvântul pe care îl trasmitea, extrem de inspirat, am simţit că personalitatea acestui părinte trebuie să aibă o strălucire mai aparte. Ulterior, m-am apropiat cu interes de această scriere, fără să mă împiedic de modul său special de a scrie, pentru că lumea în care trăim a dărâmat de foarte multe ori multe canoane lingvistice.
Scrierea dânsului şi accentul pe care îl punea pe anumite cuvinte, şi îmi amintesc aici de termeni precum fiinţă, chip, icoană, ş.a.m.d., m-au făcut să îmi dau seama că un cuvânt, şi prin modul în care îl scrii, îţi poate reda o anumită dimensiune spirituală creştină. Pe mine, ca tânăr intelectual, m-a impresionat plăcut acest mod de scriere, şi m-am apropiat cu multă plăcere de cărţile pe care le-am primit de la colegul meu şi de la d-l profesor Florin Caragiu.
Părintele a ştiut să surprindă specificul unic al creştinismului, să descopere isihasmul în toată cuprinderea lui şi să-l readucă astfel în atenţia cugetării contemporane. I-a subliniat valenţele profunde terapeutice, în ce priveşte sufletul şi trupul omului, şi a insistat pe dialogul cu Dumnezeu şi cu întreaga creaţie, ca act fundamental al fiinţei umane, create din iubirea Preasfintei Treimi, întru comuniune.
M-am aplecat către reţetele medicinii isihaste, către antropologia iconică şi psihologia creştină, dezvoltate în duhul autentic al tradiţiei creştine, cu savoarea aparte a specificului carpatin. Contribuţiile sale în aceste domenii nu sunt doar profund ancorate în tradiţie, ci şi profund implicate în problematicile modernităţii, ajungând, astfel, până la a dezbate chestiuni ardente ale actualităţii. Coerenţa excepţională a demersului său provine, negreşit, din însăşi viaţa sa duhovnicească înaltă, încât, călăuzit fiind de Duhul Sfânt, cuvintele sale aduc cu o siguranţă chirurgicală desluşiri în măsură să „pună degetul pe rană”, să lumineze calea spre Dumnezeu celor încurcaţi în hăţişul de idei din câmpul gândirii contemporane.
M-am bucurat de lansarea cărţilor de la editura Platytera, „Reţetele Medicinii Isihaste” şi „Taina Hranei”, de părintele Ghelasie, precum şi a lucrării „Ordinea Trupului şi/în Sfera Juridică”, volum de referinţă în domeniul filosofiei şi teologiei dreptului de la noi, semnat de un ucenic al părintelui Ghelasie. Fiind originar din Armeniş, comună aflată la câteva minute de mânăstirea Piatra Scrisă, unde a slujit părintele Neofit, autorul volumului înainte menţionat, mi-am dat seama de legăturile nevăzute cu care iconomia dumnezeiască ne apropie cu mult înainte chiar de a avea loc o întâlnire semnificativă.
Mă bucur că ne regăsim la Braşov şi că, iată, plecând din contextul universitar al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, unde deja se desfăşuraseră două prime ediţii ale acestui Colocviu Naţional şi părintele devenise deja cunoscut în rândul cadrelor didactice de acolo, demersul cercetării personalităţii şi operei părintelui Ghelasie se extinde.
Întâlnirea dintre teologie şi cultură, îşi are, după părintele Ghelasie, o importanţă a sa aparte, tocmai pentru că, spune el, cultura păstrează nostalgia originii, a chipului originar în care să ne redescoperim pe noi înşine şi menirea noastră. Simţim tot mai acut, după atâtea şi atâtea idolatrizări ale falsului chip al căderii, nevoia de a ne elibera de măştile lui sufocante, ni se spune. „Filosofia şi ştiinţa fără religie sunt seci, moarte”, iar „religia fără cele două este fără mişcare”, remarcă părintele, într-o scrisoare adresată în 1990 organizatorilor Universităţii de Vară din Sibiu, subliniind importanţa unei abordări integrale, ca unire în idealul comun al redescoperirii chipului de Rai, a chipului de fii ai Tatălui Ceresc.
Familia mea a trecut prin momente speciale, şi împreună cu soţia mea ne-am dorit un copil, apelând la rugăciunile părintelui. Cred că avva Ghelasie a fost alături de mine pentru că, după un timp în care am aşteptat cu înfrigurare să avem un semn de la Dumnezeu, am primit o mare bucurie şi ni s-a născut o fetiţă, pe care am botezat-o Anastasia.
Mă simt onorat şi mulţumesc colegilor, prietenilor din această comunitate pentru că m-au invitat să particip cu consemnările mele la acest eveniment. Pentru acesta mă simt emoţionat atât în faţa dumneavoastră, cât în mod special în faţa părintelui, despre care vorbesc pentru prima oară în public şi care, sunt încredinţat, ne veghează din locaşurile cereşti.


Prof. univ. dr. Gheorghe HURDUZEU


(text alcătuit cu prilejul celui de-al Treilea Colocviu Naţional dedicat personalităţii părintelui Ghelasie de la Frăsinei, Universitatea "Transilvania" Braşov, 24 noiembrie 2011)

Niciun comentariu: