joi, 26 aprilie 2018

Cuvânt înainte la „Memoriile unui Isihast. Filocalie Carpatină” (vol. IV) (ed. Platytera, 2018)




„Rugăciunea Isihastă nu este ideație și meditație mentală, nici simplu pietism, nici metafizică filosofică, nici tehnică energetică, ci taina numirii, chemării și întâlnirii cu Chipul-Persoana Hristică. Părintele Ghelasie Gheorghe de la Sfânta Mânăstire Frăsinei pune în lumină o viziune creștină centrată pe împletirea iconică în actul creator și iconomic divin a chipului lui Dumnezeu cu chipurile de creație. Perspectiva centrală este una hristocentrică, a existenței create în taina filiației, și liturgică, în orizontul comuniunii, după chipul Iubirii treimice.
Întreaga creație își descoperă sensul și împlinirea prin om în rodirea pecetei iconice a Creatorului, ca dar de împărtășire. Omul e cununa creației, ființă creată după chipul lui Dumnezeu, ce cuprinde în logosul său toate rațiunile (logoii) creației, dar toate cele zidite au pecetea Logosului (au rațiunile lor dumnezeiești de a fi sau logoii lor). În esența sa. creștinismul nu e antropocentric, ci hristocentric. Toată făptura are amprenta logosică a Creatorului, cu potență de rodire euharistică. Isihasmul însuși este privit ca un rod al liturghiei lui Hristos în cântarea minții, inimii și a sufletului direct”.
Dramatismul istoriei actuale stă în faptul că făptura în întregul ei e brăzdată de rana căderii, viețuind în latura și-n umbra morții. Taina ei indestructibilă stă însă în potențialul de bine dumnezeiesc împărtășit de actul creator al Sfintei Treimi și înnoit ca izvor de viață veșnică de Învierea lui Hristos și împărtășirea Duhului Sfânt. Înstrăinarea de Dumnezeu a omului are ca efect o înstăpânire a unei logici a afirmării părții în detrimentul întregului, a unei logici antagoniste ce sfâșie intenționalitatea spre comuniune a ființei.
Părintele Ghelasie deslușește această devianță a căderii în raport cu dualitatea iconică de afirmare și supraafirmare reciprocă a chipurilor de Dumnezeu și de creație, și înfățișează o cale împărătească a vieții în Hristos, în care este depășită ruptura dintre trup, suflet și Dumnezeu, printr-o atitudine ce are în centru gestul iconic al omului, de unire a sa, și a creației în ansamblul ei, cu Creatorul.
Omul apare astfel ca un altar al tainei divine sădite în creație, de la care toate cele zidite își așteaptă rodirea și împlinirea. Suspinul făpturilor suferinde își așteaptă de la om un răspuns vindecător, sub mângâierea de taină a Duhului Sfânt ce îl preface într-un flux de bucurie veșnică. În această viziune, taina Întrupării dumnezeiești cuprinde istoria creației și a mântuirii în întregul ei.
Întoarcerea omului cu fața către Dumnezeu îi luminează conștiința propriei identități, în integralitatea sa orientată spre comuniune. Astfel, arată părintele Ghelasie, în gestul iconic, trupul şi sufletul se integrează Chipului de Persoană şi acesta face mistica iconică. A sta în gestul iconic de închinare este cu toată Fiinţialitatea proprie, făcută altar al prezenței divine.
Regăsirea de sine a omului sub auspiciile coerenței iconice cu Dumnezeu și cu întreaga zidire pune în lumină condiția sa liturgică de hotar al întâlnirii și al unirii lumii cu Creatorul ei, hotar în care se vindecă în același timp ruptura dintre suflet și trup și toate faliile căderii. Evidențele iconice, a chipului lui Dumnezeu în raport cu sufletul, și a sufletului în raport cu corpul, pun în lumină ordinea iconică a existenței, ca ființă întru comuniune.
Metanoia creștină și toate virtuțile se urzesc în trupul acestui gest de întâmpinare cu întreaga noastră ființialitate a prezenței divine, ce lucrează iconomic în noi. În ultimă instanță, remarcă isihastul de la Frăsinei, Chipul Dumnezeirii în Sine Însuși este Iubirea ce nu este simplă însuşire, ci Însuși Chipul Ființei în Sine. Este şi o iubire calitate-însuşire, dar ca prelungire energetică harică a Iubirii Ființiale, Originea celei calitative. 
În fond, Dumnezeu creează din iubire. Prin harul Său întipăreşte chipurile Iubirii Dumnezeieşti în cele create. Este Suprafrumosul Divin din creaţie. Creaţia ca Răspuns propriu trebuie să redăruiască lui Dumnezeu frumuseţile proprii de creaţie. Suprafrumosul Divin şi Frumosul de creaţie, iată Dialogul Vieţii de creaţie, iată însăşi Mistica. Omul însuși, prin viața sa în Hristos, liturghisește acest răspuns al creației la actul creator dumnezeiesc.
Angelologia, cosmologia și antropologia își au rădăcinile unitar în taina dumnezeiască a Logosului întrupat la temelia zidirii, prin actul creator dumnezeiesc. Putem urmări în cuprinsul scrierilor părintelui de la Frăsinei o unică și profundă cuprindere reciprocă (cu implicații cosmologice și antropologice) a învățăturii patristice despre ființa și Persoanele dumnezeiești a părinților capadocieni, a învățăturii despre Întruparea Logosului și a logoi-lor a sfântului Maxim Mărturisitorul, a învățăturii sfântului Ioan Damaschin despre scara icoanelor în creație și a învățăturii despre ființă și energii în Dumnezeu a sfântului Grigorie Palama. Ele apar coagulate într-o privire unitară sub puterea de atracție a tainei chipului lui Dumnezeu (vizat de gestul iconic, ca o acoperire universală a ființei), cu amprenta sa logosică ce dă ființă zidirii și întru care aceasta se desăvârșește. Și nu doar teologia, ci și mariologia (sau teotokologia, în contextul dublei întrupări, a lui Dumnezeu în creație și a creației în Dumnezeu) capătă adâncimea cuvenită, în reliefarea tainei divine.
Modelarea iconică pleacă tocmai de la acest Arhechip al Iubirii divine, către care înaintând, pășim spre isihie-liniște, ca o depășire în Divin a obișnuitului și o câștigare a conștiinței de filiație, fără de care nimeni nu poate primi pe Duhul.
În scrierile părintelui Ghelasie regăsim în chip inconfundabil mângâierea de taină ce vine dintr-o profundă familiaritate cu Cuvântul lui Dumnezeu, dăruind o permanentă prospețime și adâncime reliefului verbal, cu precizările sale terminologice, inflexiunile sale poetice și deschiderile sale de practică isihastă.


Florin Caragiu


sâmbătă, 31 martie 2018

Lansare „Memoriile unui Isihast” - Părintele Ghelasie Gheorghe - carte și audiobook

Participanți: Maria Ploae, ieromonah Neofit, Florin Caragiu, Nicolae Mărgineanu, Damian Oancea. Interviu realizat de Valeria Tănase Biblioteca Județeană Vâlcea Video subtitrat română.

marți, 27 martie 2018

O nouă ediție a Serilor Sinapsa



Marți 27 Martie, de la ora 18.00, o nouă ediție a Serilor Sinapsa va avea loc la Alouette, str. Bibescu Vodă nr. 19. Pe lângă lansarea de carte a volumului Ierom. Ghelasie, Memoriile unui Isihast. Filocalie Carpatină (vol. III), apărut recent la editura Platytera, vom avea doi invitați de marcă: Marius Vasileanu, specialist în antropologia religiilor ne va vorbi despre Rugul Aprins și isihasmul carpatin, iar. reputatul chirurg, prof. dr. acad. Nicolae Constantinescu, ne va povesti despre legătura dintre dr. Paulescu și Brâncuși. Moderator: Florin Caragiu. Vă așteptăm!

duminică, 25 martie 2018

Ghid practic al isihasmului carpatin (I)


 Moto: Primul pas în PRACTICA Isihastă este „RECLĂDIREA” din Propria ta Fiinţialitate a CHIPULUI de ALTAR, ce înseamnă „REMEMORAREA CHIPULUI ICONIC de FIU” (Ierom. Ghelasie).

Începe cu Taina ICOANEI MAICII DOMNULUI CU PRUNCUL DUMNEZEIESC în Braţe.
Începe cu RITUALUL ACATISTULUI ICOANEI MAICII DOMNULUI.
Începe cu Intrarea prin UŞA ICOANEI MAICII DOMNULUI.

Începe cu DUHUL ICOANEI MAICII DOMNULUI. Fă zilnic ACATISTUL ICOANEI Chipului MAICII DOMNULUI. Du o Viață obișnuită, dar să ai în permanență în fața Ochilor Chipul ICOANEI MAICII DOMNULUI!

Prin MAICA DOMNULUI începi să descoperi TAINA Vieții, care este TAINA coborârii FIULUI lui DUMNEZEU în Lume, ca și noi, Creația, să putem URCA în DUMNEZEU. Şi cei din lume, familiştii, vor gusta din DUHUL Isihiei dacă vor intra în TAINA RITUALULUI ACATISTULUI MAICII DOMNULUI. Călugării, în special, au ca „semn” ACATISTUL acesta. Deci, Fiule, Prima Treaptă a Isihiei, noi, Ucenicii pustnicului Neofit, o concretizăm în Taina Chipului ICOANEI MAICII DOMNULUI, CHIPUL BISERICII VII.

Fă-te Paraclisierul permanent al acestei ICOANE-BISERICĂ VIE, aprinzând CANDELA şi făcându-i ACATISTUL. DUHUL de TAINĂ al Isihiei de aici se va naşte şi în tine. Şi Focul Nestins al DUHULUI Isihiei tot prin aceasta se va menţine. VIAŢA Isihastă este o TRĂIRE de DUH al ICOANEI, în faţa căreia Mintea se închină. Mulţi numesc Isihasmul „Rugăciunea minţii”. Noi o numim „Rugăciunea ÎNCHINĂCIUNII Minţii”. Cine nu învaţă mai întîi să se ÎNCHINE la ICOANĂ nu va intra niciodată în TAINA Isihiei.

La început fă trei Închinăciuni şi trei Metanii la ICOANA Isihiei.

Ascultarea faţă de un Avvă este o Ascultare RITUALICĂ-Sfântă care aduce HARUL. Cine face RITUALUL Ascultării faţă de un Avvă primeşte HARUL DUHULUI Isihiei. Cine nu intră în HAR nu va primi TAINA Isihiei.

Fă multă lucrare a mâinilor, mintea să-și treacă energia în lucrarea mâinilor, ca să se curățească de impuritățile lumii. Ascultarea, RITUALUL şi lucrul Mâinilor este prima „Lucrare a Isihiei”. Mintea trebuie să iasă din „Logica ei obişnuită”, să se disciplineze prin RITUALUL ICOANEI şi prin lucrul Mâinilor.

Tradiția Neofitiană este ca toți să aibă cu sine ICOANA MAICII DOMNULUI cu PRUNCUL DUMNEZEIESC în Brațe și zilnic să facă fiecare ACATISTUL MAICII DOMNULUI.

„Să începi să Vezi Lumea prin Ochii ICOANEI”. Isihia este „LOGICA HRISTICĂ”. ICOANA MAICII DOMNULUI este intrarea în această LOGICĂ. La început, nu se cere Asceza magică a Minții (ca în practicile mistice antice), ci Asceza ICONIZĂRII Lumii. Și în fața ICOANEI MAICII DOMNULUI se face aceasta. Specificul acesta de Asceză a ICONIZĂRII Minţii este propriu Isihasmului.

După cum Soarele, vrea nu vrea, trebuie cu stricteţe să parcurgă un anume număr de Ore, la fel şi Isihastul trebuie să parcurgă un anume număr de metanii şi închinăciuni faţă de ICOANA-SOARELE ÎNTRUPĂRII lui HRISTOS. „O zi dacă nu fac canonul metaniilor şi închinăciunilor, în acea zi am fost mort cu duhul”. Închinăciunea şi metania sunt „gest SACRU” şi acesta atrage DUHUL SUPRAMIŞCĂRII, peste „mişcările naturale energetice”. Aici este Taina DUHULUI Isihiei, a SUPRAMIŞCĂRII de DUH.

Metania şi Închinăciunea sunt Gest Ritualic Sacru, ca SUPRASACRALIZAREA Chipului de Om care cu Fruntea la Pământ se „URCĂ” la DIVINITATEA cea dincolo de Creaţie. Plecăciunea Smereniei RITUALICE este „URCARE”, nu coborâre. 

În Vieţile Sfinţilor vedem cum mulţi, toată Viaţa, nu priveau nici „acoperişul caselor”, ca „Gest Ritualic de Smerenie”. De asemenea, o parte din Somn o aveau în poziţia de Metanie. Dormeau din genunchi cu Fruntea la Pământ sau se Rugau timp îndelungat în această stare. Sfântul Moise Arapul, fiind luptat violent de „desfrâu”, stătea tocmai în această poziţie, în genunchi cu Fruntea la Pământ şi cu Mâinile strânse întinse, poziţie pe cât de incomodă şi de dureroasă, pe atât de „Ritualică”, care îi aducea Liniştea. 

La unii sunt explozii energetice în Cap, în Inimă sau în alte Organe, dar prin Gesturile Ritualice se pot remedia. Cei cu explozii în Cap să privească mereu în jos, să cânte Rugăciunea, să citească cu voce, orice gând să fie cu Smerenie. Cei cu explozii în Inimă să ridice Mâinile la Rugăciune, să deschidă Ochii mari, să se uite în sus. Cei cu explozii în organele inferioare să stea cu Fruntea la Pământ, să ridice Mâinile.

Pustnicul Neofit ţinea foarte mult la Ritualul SACRU al fiecărui Gest. Toţi Ucenicii aveau „Regulă” strictă în acest sens, dar fără paradă. „Nimeni să nu te vadă că tu faci acestea”, era iarăşi o condiţie.

Ca Treapta a Doua, zilnic spune de mai multe ori „TATĂL Nostru”. ACATISTUL MAICII DOMNULUI rămâne în continuare, ca şi Închinăciunile şi Metaniile, în plus fiind TATĂL Nostru.

Prin ICOANA ÎNTRUPĂRII Lui HRISTOS în Lume, ridică-te la ICOANA Cea dincolo de toate Icoanele, la ICOANA Lui DUMNEZEU TATĂL. FIUL lui DUMNEZEU TATĂL Se ÎNTRUPEAZĂ ca să facă Lumea o Icoană care să poată PRIMI ICOANA în Sine, a TATĂLUI. FIUL lui DUMNEZEU Se face PUNTEA dintre Icoana Lumii, care este Icoana MAICII DOMNULUI, şi ICOANA DUMNEZEIASCĂ, care este ICOANA lui DUMNEZEU TATĂL.

Nevoieşte-te cât mai mult în RUGĂCIUNEA TATĂL Nostru, ca să se „trezească” în tine Taina CHIPULUI FIINŢIAL. Fără aceasta nu vei putea deosebi Sufletul de Corp şi nu vei putea trăi Isihasmul „cel deodată” cu Sufletul şi cu Trupul, fără amestecare şi fără despărţire.

Moise vede „RUGUL APRINS de FOCUL DIVIN”, unde trebuie să intre „desculţ”. Această „descălţare” este iconografia PURIFICĂRII Mistice. RUGUL APRINS al lui Neofit este ICOANA MAICII DOMNULUI, descălţarea este ACATISTUL şi Închinarea-Metania, iar FOCUL DIVIN este RUGĂCIUNEA TATĂL Nostru.

Zi TATĂL Nostru o perioadă de timp, mai insistent. Pentru cei cu „tarele intelectului”, este nevoie ca pe lângă TATĂL Nostru să-și Resacralizeze Intelectul cu un „surplus” din ÎNVĂȚĂTURA Sfinţilor Părinţi Filocalici.

„Fixaţia” este patologică în mistică, precum şi „răspândirea”. Mulţi fac „fixaţii patologice” din care aproape că nu mai pot ieşi, căzând victime propriilor „fixaţii”. Cei cu „nestatornicia” Minţii, de asemenea, cad într-o „destructurare” nocivă. Modalitatea Isihastă rezolvă tocmai acest „patologic periculos”. În faţa ICOANEI, Mintea nu are voie decât să se Închine şi nu poate grăi decât zicând TATĂL Nostru.

Aprofundează din Filocalie pe Sfântul Grigorie Palama, referitor la FIINȚA și Energiile sale HARICE. Pentru Spiritualitatea mistică a Isihasmului, aceasta este „cheia” fără de care nimic nu se „dezvăluie”.

Ucenicii Pustnicului Neofit cer PRACTICAREA cu stricteţe a RITUALULUI Isihast, din care vine apoi şi „luminarea” Minţii.

După spusele marelui Trăitor Isihast, Sfântul Simeon Noul Teolog, noi trebuie să ne facem Asemănare de ICOANA MAICII DOMNULUI ca să putem şi noi Întrupa şi  Naşte pe HRISTOS în noi. Pustnicul Neofit Carpatinul este Filocalic, astfel, prin insistenţa sa pe Chipul ICOANEI MAICII DOMNULUI.

ICOANA MAICII DOMNULUI este RUGUL APRINS ce se arată lui Moise, TAINA FECIOAREI peste care a coborât SFÂNTUL DUH şi BINECUVÂNTAREA TATĂLUI DUMNEZEU şi a ÎNTRUPAT pe FIUL Lui DUMNEZEU.

Mintea şi Simţurile sunt Magii din noi, care Îngenunchează în faţa ICOANEI MAICII DOMNULUI cu PRUNCUL HRISTIC în Braţe. Mintea aduce ca DAR Aurul-Mintea Însăşi, cu toate facultăţile ei. Inima aduce ca DAR Imaginaţia-Smirna. Iar Simţurile aduc Tămâia-arderea de bună mireasmă. Mintea este Prima care trebuie să „Îngenuncheze” în faţa PRUNCULUI DIVIN. Mintea cu Smerenie trebuie să Primească TAINA REVELAŢIEI HRISTICE.

MAICA DOMNULUI este PUNTEA DUBLEI ÎNTRUPĂRI. Prin Chipul Ei se Întrupează DUMNEZEU şi tot prin Chipul Ei ne Întrupăm şi noi în HRISTOS-DUMNEZEU.

Fă-ţi Mintea Prunc,
Fă-ţi Inima Prunc,
Fă-ţi toate Simţurile Prunc,
Asemenea PRUNCULUI HRISTOS
Şi CU PRUNCUL DUMNEZEIESC
ZI RUGĂCIUNEA TATĂLUI CERESC.

„Caracterul Carpatin” este de a „Oferi OASPETELUI DIVIN „PÂINEA şi PAHARUL cu APĂ”, adică, mistic, „Mintea cu apa gândirii”.

Icoana este un „CHIVOT” unde e cu adevărat CHIPUL lui HRISTOS; datorită căruia
CHIVOTUL este Sfânt şi înaintea căruia te pleci, din care „iese” PUTEREA lui DUMNEZEU cea Înfricoşătoare. CHIPUL din Icoană este „PIATRA” pe care Însuşi DUMNEZEU Se „SCRIE” pe Sine.

Isihie vorbeşte de Atenţia pe Prezenţa DIVINULUI. „Să ai pe DUMNEZEU pururea înaintea ta”. Dar această Atenţie-Prezenţă este „intra-mentală”, prin câmpul Minţii. Neofit cere o Prezenţă-Atenţie prin Câmpul Ritualic al Icoanei, din afara minţii.

RITUALUL Acatistului Icoanei MAICII DOMNULUI trezeşte Conştiinţa ICOANEI HRISTICE. Încet-încet, de la Atenţia Icoanei Maicii DOMNULUI se trece la Atenţia ICOANEI HRISTICE, a CUVÂNTULUI.

UNEŞTE Icoana Pământului cu ICOANA CUVÂNTULUI. ICOANA CUVÂNTULUI Întrupat este ICOANA Isihiei. INTRAREA în ICOANA CUVÂNTULUI Întrupat este apoi Viaţa Isihiei.

Oprește orice efort mental, fă Acatistul și participă la slujbele Bisericii. Lucrează în schimb cât mai mult lucruri de mână, la curăţenie, la grădină, la bucătărie. Ai răbdare, că va veni şi momentul unei „cotituri deosebite” care nu trebuie grăbită, pentru că trebuie să vină de la sine. Isihasmul începe cu Primirea DUHULUI Icoanei care este ACEL dincolo de imaginaţie, dincolo de fixaţie şi concentrare... Icoana Mistică Isihastă trebuie VĂZUTĂ în DUHUL Icoanei. DUHUL nu se poate imagina, nu se poate simţi şi nici mentaliza, DUHUL se PRIMEŞTE. „Ai răbdare, să PRIMEŞTI DUHUL Icoanei”.

Îngenunchez cu Mintea şi cu toată Fiinţa mea în FAŢA acesteia şi ASCULT Pasiv Liturghia din ICOANĂ. În ICOANĂ se ROAGĂ FIUL lui DUMNEZEU şi DUHUL SFÂNT. Fiinţa mea cu fruntea la Pământ este ATENTĂ la RITUALUL INTRA-ICONIC.

Ucenicul începător, și cei din lume la fel, în primul rând să-şi pună, în locul unde stă, o Icoană cu MAICA DOMNULUI cu PRUNCUL HRISTOS în Braţe, şi adesea să aprindă câte o Lumânare sau o Candelă. Zilnic să îngenuncheze în faţa Icoanei, să stea aşa câteva minute, mărind timpul după împrejurări. Începătorul să facă întâi RITUALUL Icoanei şi apoi să treacă la Rugăciune. RITUALUL este specificul SFÂNTULUI DUH, şi prin SFÂNTUL DUH noi putem să facem adevărata Rugăciune. RITUALUL nu cere efort, ci Odihneşte Mintea. Gestul SACRU să fie Rugăciunea începătorilor. Majoritatea au nevoie de Resacralizarea prin Gestul SACRU.

Rugăciunea este CER pe care trebuie să-L Primeşti în „Casa ta de Pământ” şi trebuie mai întâi o „pregătire” ca să poată „încăpea”. Trebuie să faci din „casa” ta un „Paraclis”, altfel Cerul nu va Intra. RITUALUL Icoanei MAICII DOMNULUI face acest fapt. Vezi pe Sfântul Maxim Cavsocalivitul cum zice, în Filocalie, că prin Icoana MAICII DOMNULUI a dobândit „Darul Rugăciunii”. 

Atenţie la Ritualul care trebuie să fie „înaintea” Rugăciunii. Orice Gest să fie un Cuvânt transpus în Gest şi orice Cuvânt să fie un Cuvânt transpus în Gest. Gestul Odihneşte Cuvântul şi Cuvântul odihneşte Gestul. Şi Cuvântul totodată Gest Odihneşte Mintea. La cei mai mulţi de astăzi, orice mistică a Minţii produce tulburări mentale şi energetice. De aceea noi trebuie să folosim o modalitate care să reducă Activul Minţii. RITUALUL face acest miracol.

La picioarele Scării Icoanei Cuvântului să nu fie o ieşire doar cu Mintea, ci o ieşire a întregii Fiinţe, Suflet şi Corp. Nu este voie să-ţi faci Reprezentarea Scării, că se cade în „închipuiri”. Însă Icoanele, ÎMPĂRTĂŞANIA, Crucea, Evanghelia, Potirul, Scara nu sunt simple „simboluri şi semne” văzute ale „Celor Nevăzute”, ci sunt Supra-Reprezentări, SUPRAVEDERI EUHARISTICE ale „Celor deodată văzute şi Nevăzute”. Această OPRIRE la „intrarea” Inimii Naşte DORUL Mistic.

Pustnicul Neofit pune Rugăciunea „TATĂL Nostru” ca Origine a Rugăciunii „Doamne Iisuse”.

Atunci când spui Rugăciunea scurtă „DOAMNE IISUSE, FIUL Lui DUMNEZEU, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, să cobori Mintea spre Gât, în Locul Pronunțării Cuvântului Rugăciunii, că altfel faci o presiune în Cap, de unde pot apărea dureri, sau o stare de neliniște în tot corpul.

Treapta a Treia și a Patra sunt această Trăire a DORULUI de a PRIMI pe HRISTOS în Ființa Proprie.

Să ţii o Egalitate între Rugăciunea TĂCUTĂ, doar ca Gest Ritualic, Rugăciunea prin Cuvânt Propriu şi Rugăciunea care se Ascultă de la exterior spre tine. Isihia adevărată este această Integralitate Egală, nedespărţită şi neamestecată.

Când simţi că apar efecte energetice, imediat treci dincolo de ele, în partea pur Spirituală a CUVÂNTULUI, tăind orice sentimentalism. Dar şi când vezi că eşti prea absorbit în Rugăciunea doar a CUVÂNTULUI Pur, treci iar într-un Sentiment RITUALIC, ca să încălzeşti CUVÂNTUL cu DUHUL. Această „alternanţă” de echilibru este „iscusinţa” Practicii Mistice.

Zilnic RITUALUL Icoanei, pronunţând adesea şi NUMELE lui IISUS, dar cu Atenția la Prezența Celui ce Este NUMELE ÎNSUŞI.

Neofit Pustnicul insistă pe „Locul” ICOANEI pentru Lucrarea Minţii. Mintea fără Rememorarea CUVÂNTULUI este o Minte „falsă”, de aceea trebuie mai întâi să se Iconizeze. Lui Neofit îi este „frică” să intre degrabă în Inimă, de aceea face „oprirea în afara Inimii”, în Icoana de Afară. Neofit face o intrare a Minţii în INIMA ICOANEI de Afară, pentru ca apoi Mintea Iconizată să intre în Inimă. Lui Neofit îi este „frică” de „magia energiilor” pe care le poate declanşa Mintea coborând în Corp.

Isihasmul creştin este Mistica directă a Sufletului a-energetic, a DUHULUI Cel cu totul dincolo de toate energiile.

ICOANA Mistică a lui Neofit este TAINA „Locului miraculos” unde energiile se absorb într-o Suprareprezentare care pare înrudită cu energiile, dar este „altceva”, unde totodată Duhul a-energetic de asemenea poate fi Prezent, încât se face o ODIHNĂ-ISIHIE reală, atât a Corpului, cât şi a Sufletului, în ACEST DINCOLO şi de Corp şi de Suflet – Taina ICOANEI EUHARISTICE.

Se vorbeşte, chiar ştiinţific, de „influenţa” Chipurilor care pot fi negative sau pozitive. Crucea şi Icoanele Sfinţilor au întodeauna ceva pozitiv şi binefăcător. În „locurile rele”, dacă se pune o Cruce şi o Icoană, se neutralizează răul. Rugăciunea în Biserică este Liniştitoare tocmai pentru că sunt Icoanele; fiecare în casa lui, dacă se Roagă în faţa unei Icoane, va avea Pacea HARICĂ. De aceea Neofit insistă pe ICOANĂ, ca prim pas în Isihasm. ICOANA ne „neutralizează” energiile negative ca să putem apoi merge mai departe în interiorizarea Inimii. Până nu treci întâi prin „baia” ICOANEI, nu poţi intra „curat” în Biserica Inimii.

Fă Rugăciunea neîncetată a RITUALULUI ICOANEI având permanent înaintea Conştiinţei PREZENŢA ICOANEI, în faţa căreia tu eşti cu metanie şi închinăciune. Această Rugăciune tăcută, gestică, fără Cuvinte, îţi va Deschide apoi Rugăciunea prin CUVINTELE pe care deocamdată nu eşti „vrednic” să le „rosteşti”, pentru că sunt „foc mistuitor” ce arde pe cei care nu se „purifică” mai întâi. Isihia Rugăciunii ICOANEI RITUALICE este CALEA care te va duce la Isihia mult căutată şi dorită.

Consideră-te un „Pământean” în care trebuie mai întâi să Coboare DIVINUL, și care trebuie să se Iconizeze, ca astfel să primească acea Condiţie de Capacitate de URCARE spre cele Cereşti.

Isihasmul Carpatin este RITUALUL ICOANEI de Întrupare a Cerescului în Pământesc, prin care apoi şi Pământescul se Întrupează în Ceresc. De aceea nu face Rugăciunea Cuvântului-Gândului pur, ci RITUALUL EUHARISTIC al Icoanei Întrupării Cuvântului.

Neofit nu admite „intrarea” în Inimă decât mai târziu, după Treapta „despătimirii” prin Post şi Virtuţile Isihaste. RITUALUL ICOANEI este Pregătirea,  este „Proscomidia Liturghiei Isihaste”. Tu trebuie mai întâi să te faci PRESCURĂ în care să Se Întrupeze MIELUL lui DUMNEZEU şi să te Împărtășești apoi cu TRUPUL EUHARISTIC. Va veni şi vremea când ICOANA-SCARĂ se va face EVANGHELIE-CUVÂNT şi apoi POTIR-EUHARISTIE. Neofit merge Ritualic Liturgic.

Icoana este CHIP EUHARISTIC care prin RITUAL se face Deschiderea Împărtăşirii.

Neofit concepe Practica Isihastă ca „drumul Ritualic” dintre PRUNCUL HRISTIC din Braţele MAICII DOMNULUI şi POTIRUL EUHARISTIC Liturgic. Icoana MAICII DOMNULUI CU PRUNCUL HRISTIC este PRESCURA Întrupării ICOANEI, a însăşi Naşterii Icoanei, care se face EUHARISTIE-UNIREA Icoanei de Creaţie cu DIVINUL.

În EUHARISTIE nu este doar o Întâlnire cu TRUPUL HRISTIC, ci cu IPOSTASUL HRISTIC făcut şi TRUP.

(Material extras din vol. „Practica Isihastă, de Ierom. Ghelasie Gheorghe, apărut la editura Platytera în 2015. Selecție realizată de Florin Caragiu)